Legea, adoptată pe 7 august de Parlament cu câteva amendamenta criticate introduse de PSD și AUR, a fost contestată și de PNL și USR.
Președintele consideră că Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul integrității a fost adoptată cu ”încălcarea unor norme și principii constituționale”.
În sesizare se precizează că este nevoie de claritate normativă și de legalitatea sancțiunii în cazul sintagmei “persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți”.
Textul adoptat de Parlament extinde obligația de completare și depunere a declarațiilor de avere și de interese de la titularul funcției publice la „soțul, soția sau persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți”, sub o sancțiune contravențională.
”Prima deficiență ține de claritatea normei: legea nu stabilește niciun criteriu obiectiv – durată, conviețuire, interdependență economică, asumare publică – pentru identificarea momentului de la care o relație afectivă devine relevantă juridic, lăsând persoanei vizate sarcina de a se autocalifica drept destinatar al obligației. Nu sunt reglementate nici ipoteza relației începute după numirea demnitarului, nici cea a încetării relației, nici situația relațiilor succesive”, potrivit sesizării.
Sub aspectul previzibilității conduitei, aceasta contravine art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Constituție, care impun ca legea să fie clară și accesibilă, astfel încât destinatarul să își poată adapta comportamentul.
”O incriminare contravențională nu poate lăsa persoanei vizate sarcina de a stabili, prin autoevaluare, dacă intră sau nu în sfera de aplicare a sancțiunii – elementul constitutiv al faptei trebuie să poată fi verificat în mod obiectiv. În lipsa unor criterii legale, norma deleagă practic organului de control sarcina de a defini, de la caz la caz, conținutul incriminării, aspect ce excede exigențelor art. 1 alin. (5) aplicabile actelor normative cu caracter sancționator”.
Dreptul la viață privată al terțului
Ingerința pe care norma criticată o produce asupra vieții private a terțului nu rezistă testului de proporționalitate impus de art. 26 din Constituție, coroborat cu art. 20 din Constituție și cu art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în Hotărârea Marii Camere din 1 august 2022, pronunțată în cauza C-184/20, OT împotriva Vyriausioji tarnybinės etikos komisija, a admis că prevenirea conflictelor de interese poate justifica, în principiu, solicitarea unor date privind activitatea economică a soțului sau partenerului unei persoane care exercită o funcție publică.
”Curtea a limitat însă strict întinderea acestei ingerințe: publicarea nominală a datelor terțului excedează ceea ce este necesar, obiectivul de transparență putând fi atins printr-o mențiune generică a existenței soțului sau partenerului și a naturii intereselor relevante, fără dezvăluirea identității acestuia”.
Prin raportare la acest standard, soluția legislativă analizată este mai intruzivă decât cea sancționată de CJUE, întrucât nu se limitează la solicitarea unor date despre terț prin intermediul declarației demnitarului, ci obligă direct terțul să declare, pe propria răspundere, întregul său patrimoniu – o formă de ingerință care depășește, cu atât mai evident, limita trasată de instanța europeană.
”Un al doilea viciu, distinct de intruziunea în viața privată – extinderea directă a răspunderii asupra unei persoane care nu și-a asumat niciodată statutul generator al obligației”, se mai arată în sesizare.
Discriminarea între demnitari, în funcție de forma juridică a relației personale
În plus, norma criticată produce și o discriminare între demnitari, contrară art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât cel căsătorit beneficiază de un criteriu formal și verificabil obiectiv – actul de căsătorie – pentru identificarea persoanei obligate să declare, în timp ce, cel aflat într-o relație de fapt este expus, împreună cu partenerul său, unei incertitudini pe care legea nu o rezolvă.
”Această asimetrie este de natură să genereze un stimulent invers pentru demnitar, care poate evita formalizarea relației tocmai pentru a beneficia de imprevizibilitatea normei, efect contrar chiar scopului declarat de prevenire a conflictelor de interese”, confirm sesizării.
Norma produce un tratament diferit între demnitarii care se află, din perspectiva scopului legii, în situații identice. Mai mult, ”o asemenea normă induce un efect discriminatoriu secundar chiar în rândul partenerilor de fapt: aceștia sunt tratați diferit unii față de alții, în funcție de aprecierea subiectivă, de la caz la caz, a organului de control asupra caracterului „asemănător căsătoriei” al relației lor – o discriminare derivată, generată nu de conținutul normei, ci chiar de imprecizia ei”.